Ma numesc Gheorghe Petrescu. Arh. Gheorghe Petrescu. Abordez genul intelectual. . Cu success desi figura nu v-ar inspira nimic. Un tip d-ala la 58 de ani cu camasa galbuie, cu demichelie,cu ochelari cu rame groase. Port intotdeauna o vesta bleau pe sub costum si sosete albe (im-i poarta noroc). Sotia mea, Lenus, mi-a luat o servieta diplomat (din banii castigati pe proiectarea podului peste santul din comuna Toparlagele de la mine de acasa. In ea imi tin mancarea si articolul din Scanteia, biblia mea, in care e vorba despre un grup de arhitecti care au contribuit la refacerea orasului Zimnicea. Eu nu sunt printre ei pentru ca, culmea ghinionului, eram la Zimnicea si poza a fost facuta la Bucuresti….Prietenii spun despre mine ca “Nu a proiectat in viata lui NIMIC.In totdeauna a fost intr-o echipa, rareori bagat in seama “ Nu ma deranjeaza, sunt individiosi. Si nici nu ieste adevarat! Pe langa podul de la Patarlagele (care acum nu mai este ca s-a uscat santul), imediat dupa cutremurul din 77 am fost delegat special la Zimnicea pt un camin. Cu toate ca e de nefamilisti ma-m simtit ca in familie. Nici caminul nu mai e, acum acolo e sediul PNG.
Acum, viata si opera mea e InterCER.
1 comentariu
aprilie 16, 2007 la 1:34 pm
Genial…