noiembrie 8, 2007
Contraste arhitecturale ale omului
Edenul a fost conceput ca un ansamblu de creatie si energie intr-un spatiu definit de Pamant (pardoseala), Cer (plafon), Vegetatie ( pereti ). O biserica in zilele noastre are aceleasi elemente, pardoseala, plafon si pereti. Ferestrele Edenului erau compuse din lumina naturala a Creatiei, iar climatul ambientalo-uman al vietii era asigurat de alte doua elemente ale compozitiei si anume : “Un riu iesea din Eden si uda gradina si peisagistica Gradinii Edenului, compusa armonios, intr-un proces de abundenta naturalo-luminoasa, la o scara perceputa si traita de fiinta umana.
Arta Edenului era controlata de Maestrul Divin, iar relatia dintre calitate si timp impunea ordine si disciplina cereasca. In Eden nu era altar deoarece Dumnezeu comunica cu prima pereche de oameni direct, fara o bariera orizontala sau verticala fabricata de mana omului. Vegetatia abundenta daca vreti putea fi un mare altar dar NU separa vertical sau orizontal pe Dumnezeu de om. In Eden, prima pereche era fara pacat, iar trupurile lor armonioase erau sustinute vizual de roua abundenta a unui design vestimentar celest, pentru ca, desi erau “GOI”, nu le era rusine. Trupul armonios al lui Adam si al Evei trebuia pus intr-o valoare totala deoarece ei reprezentau o culme a creatiei ceresti. Inchipuiti-va cum ar fi aratat Edenul cu 6(sase) miliarde de oameni ? Nu ar fi fost grandios ? O biserica fantastica, definita de Cer si Pamant, armonios conceputa dupa legile Divine, iar oamenii, femei si barbati, artisti in ale unui design peisagistic lucrat de ei, sub indrumarea atenta si sigura a Marelui Arhitect al Planetei Pamant, ar fi pus in valoare un Eden Vesnic si Nemuritor.
Dupa caderea in pacat totul s-a schimbat. Creatorul a izgonit prima pereche din Gradina Edenului, iar heruvimii pazeau drumul spre Paradisul Pierdut. Marea tragedie dupa caderea in pacat, a adus cu sine altarul de jertfa, iar Maestrul Divin a trimes pe Fiul Sau sa moara pe acest altar, ca Suprema Jertfa, pentru salvarea omului din ghearele mortii si ale pacatului. Acolo, in Eden, Dumnezeu le-a conceput prima costumatie vestimantara, prin jertfirea a 2(doua) animale, si din pielea lor a imaginat un design vestimentar simplu, eficient si natural…o piele de….animal.
A inceput un proces de descompunere si degradare a omului si fiinta creata in Eden a devenit vulgara, setoasa de sange, obraznica, desfranata, inchinatoare la idoli, certareata, folosind vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, o fiinta plina de pizma, beata, imbuibata de tot ce este rau, o fiinta homosexuala si bisexuala, folosind templul trupului spre lumi intunecate din lumea Pacatului si a Mortii. Pardoseala verde a Edenului pierdut e patata de sange, iar plafonul ei este un gol imens ce permite sa se infiltreze usor grindina rece si diabolica a unei tornade ucigatoare a fiintei umane creata de Cer. 6(sase) miliarde de singuratici, pe o Planeta Razvratita, ce-si desfasoara o activitate spiritisto-demonica, intr-o multitudine de confesiuni religioase impotriva Marelui ”Eu Sunt”. Strigatul noptii pacatului si al mortii se afla intr-o faza finala, iar Diavolul, Sarpele cel vechi, va fi STRIVIT pentru totdeauna, intr-un triumf de bucurie si osanale ceresti. Moartea nu va mai fi si Marele Arhitect va restaura din nou Primul Eden pierdut, iar BUCURIA DIN PRIMUL EDEN, se va uni cu GRANDOAREA NOULUI EDEN, in veci, AMIN!